marți, 2 februarie 2010

Amintire

Varsta!

Sa ai 1000 de ani si tot mai vrei sa vezi ce spune ziua de maine! Suntem toti ingineri constructori, unii cu diploma, altii doar la negru. Avem cu totii o salopeta prafuita, unii mai rufoasa, altii mai noua. In fiecare buzunar cate un spaclu, un pumn de cuie, un ciocan, o mistrie si o dalta. Dar constructiile noastre? Amintiri! Punem caramizi peste caramizi si batem cuie in intamplarile de astazi si maine, cladim turnuri de istorie si poduri spre zilele de ieri.
.
Amintire cu amintire, le fac bot si le inghesui in borcanul cu zambete.
.
Niciodata nu sunt prea tanara sau prea viteaza sa iau o lopata si un picamer si sa dezgrop tot ce am construit in zilele mele cu soare. Ma fura gandul undeva intr-o vreme de mult apusa. Un pumn de cuvinte, o aroma fina, o melodie fumata sau un slide incarcat ma scoate din papuci si-mi arunca spiritul intr-o zi de ieri, cand lancezeam pe iarba in soare; apoi imi zboara bulgari de zapada in par intr-un razboi al jocurilor de copii; ma impiedic si cad intr-o pereche de brate calde care ma strang si-mi frang pieptul in caldura si sentiment; ma topesc apoi si ma fac una cu pestii - inot spre cele mai adanci ape si ma avant inspre suprafata ca o sirena; imponderabilitate intr-un salt cu o detenta rusinoasa, dar care imi aduce reusita; gustul succesului si multe zambete cu dinti mari imi incanta privirea...
.
Ratacire in zilele de ieri. Eu tin cuiul si el bate ciocanul. Un "stiut" de al meu. Sa-i spunem... Principialul! Imi vorbeste despre principii si lectii de viata de parca ar rasfoi manualul despre cum sa traiesti. Simpatic, in stilul lui, imi construieste amintiri de parca ar fi fabrica. Fiecare zi merita povestita! Mi-ar lua o zi sa o memorez pe cea anterioara si as pierde aproape jumatate din viata si din timpul in care as putea sa invat cum sa-mi traiesc cealalta jumatate! Rascolind in borcanul cu zambete, gasesc botita prima zi cand l-am vazut. Era un terchea-berchea, aparent cuminte, dar evident, un proscris. Am stiut atunci ca vreau sa fiu ca el... un complex de bun cu rau si o aparenta care salveaza realitatea. Un alt zambet inghesuit in borcan e o scara prost luminata si usor racoroasa, un pet de bere, un pachet de tigari si multe aventuri ale unui nelegiut povestite printre fumuri. Mai putin prafuita, dar scrisa cu litere planse e o camera de 5, o sticla de vin, 5 ursi panda, un telefon distrus de perete, o noptiera daramata, o conserva de peste ascunsa, o usa incuiata si caldura in suflet. Chiar la suprafata, sta frumos impaturita o zi de tristete, ascunsa sub un zambet de mandrie. Astazi am aflat ca un principiu si o palma pe umar, o spranceana ridicata si o vorba data ca un sut in cap, o strangere in brate si o privire cu mandrie - toate, puse cap la cap, sunt o combinatie periculoasa de zambet cu sacrificiu. Tot ce am inghesuit in borcanul cu zambete si care aduc Principialul in primul rand, stau sub umbra unei reci indepartari. Am construit pana acum cu el. Eu tineam cuiul si el batea cu ciocanul! Acum, ma lasa sus si asteapta sa construiesc la randul meu. Dar ma uit inapoi si vad ca e departe unde am ajuns si ma intreb daca va sta in picioare tot ce construiesc de una singura. Si daca imi dau cu ciocanul peste deget?
.
Borcanul cu zambete sta sa crape sub toate cuiele batute de-a lungul vremii.

video

Un comentariu: