Pegas.
Rotile care pasesc acolo unde doar imaginatia poate.
- Cati daramati intra intr-o masina?
- Cati vor. E loc pentru oricine in B-Duba.
Suna frenetic telefonul. Imi doresc sa-l insfac si sa-l arunc prin crapatura geamului, dar vad Buzduganul cum zambeste speriat de instinctul meu distrugator si-mi linisteste gestul cu o privire pisiceasca aruncata prin lentilele aburite. Imi sta cu cracii spanzurati de parbriz, in dreapta tine tigara, iar cu stanga isi lipeste rochita peste bulanele voluptoase. In goana entuziasta, vantul siret se strecoara prin crapatura geamului si-i invadeaza volanele, facand sa iasa la iveala o placere vizuala rara. Imi stie toanele cand strang barbateste schimbatorul si ma aplec plictisita peste volanul prafuit. Se indoaie spre mine, zambeste usor tamp si scoate un chitcait scurt si ascutit; cand dau sa ma lipesc de ea, degetul ei se arunca peste butoanele radioului cauzand o catastrofa fonica.
Ma las pe spate, ma inghite scaunul, lasand la suprafata doar o mana agatata pe schimbator si un zambet cu numeroase semnificatii. Dreptul, lenesul, se intinde ca o pantera pana la podea si-mi afunda faptura si mai rau in scaunul obosit de timp. Viteza subita ridica Buzduganul de la locul ei si ii salta talpile, distrugandu-i pentru scurt timp echilibrul. Cu degetele fine si-un gest latent isi pozitioneaza corect ochelarii si zambeste larg, lasand o suvita ravasita sa ii cada aleatoriu pe piept.
Privirea-mi scapa in oglinzile laterale. In urma noastra, cerurile ard violet si cladiri intregi pier sub flacarile mistuitoare ale timpului. Amurgul se lasa in pasi repezi si nu vreau sa-mi cunoasca latura ciufuta. Sagetez Buzduganul cu o privire intrebatoare si primesc instant confirmarea sa ma ancorez in lupta cu asflatul fierbinte. B-Duba huruie greoi in semn de oboseala, dar sub rotile frenetice, inghite tone de beton cu ale lui dungi intrerupte.
Acul cade lenes spre limita galbena, iar stergatoarele stau lesinate pe parbriz, legate strans cu o bucata de leucoplast... schimbatorul se uita piezis spre viteza a 5-a... ar vrea sa o aiba aproape, sa ii arate putin din fermitatea lui.
Cu parul razvratit si degetele inclestate pe volan, las talpile sa mi se afunde in podeaua masinii si intr-o secunda, se zguduie B-Duba din toate balamalele si piulitele, in timp ce ma aventurez sa ma bat cu sina de tramavai. Castig fara efort, dar in urma mea, 2 lovituri in tabla, un tipat ascutit si un pumn de rasete imi amintesc de pasageri.
In scurt timp, rotile mi se opresc aproape de Casa del Gavril. Din spate, de sub cochilia metalica, se aud voci si interogatii, multe cuvinte nascute din siguranta ca tot calvarul s-a terminat si e momentul magic cand lumina diminetii reintalneste privirile lor confuze. Deschid dintr-un gest portierele din spate.
Un moment de liniste. Apoi:
- Cine ti-a dat carnet?
- Vrei sa ne omori?
- Ai pe dracu in tine, nu e de gluma..
- Mai vrem o tura!
- Cati daramati intra intr-o masina?
- Cati vor. E loc pentru oricine in B-Duba.
Suna frenetic telefonul. Imi doresc sa-l insfac si sa-l arunc prin crapatura geamului, dar vad Buzduganul cum zambeste speriat de instinctul meu distrugator si-mi linisteste gestul cu o privire pisiceasca aruncata prin lentilele aburite. Imi sta cu cracii spanzurati de parbriz, in dreapta tine tigara, iar cu stanga isi lipeste rochita peste bulanele voluptoase. In goana entuziasta, vantul siret se strecoara prin crapatura geamului si-i invadeaza volanele, facand sa iasa la iveala o placere vizuala rara. Imi stie toanele cand strang barbateste schimbatorul si ma aplec plictisita peste volanul prafuit. Se indoaie spre mine, zambeste usor tamp si scoate un chitcait scurt si ascutit; cand dau sa ma lipesc de ea, degetul ei se arunca peste butoanele radioului cauzand o catastrofa fonica.
Ma las pe spate, ma inghite scaunul, lasand la suprafata doar o mana agatata pe schimbator si un zambet cu numeroase semnificatii. Dreptul, lenesul, se intinde ca o pantera pana la podea si-mi afunda faptura si mai rau in scaunul obosit de timp. Viteza subita ridica Buzduganul de la locul ei si ii salta talpile, distrugandu-i pentru scurt timp echilibrul. Cu degetele fine si-un gest latent isi pozitioneaza corect ochelarii si zambeste larg, lasand o suvita ravasita sa ii cada aleatoriu pe piept.
Privirea-mi scapa in oglinzile laterale. In urma noastra, cerurile ard violet si cladiri intregi pier sub flacarile mistuitoare ale timpului. Amurgul se lasa in pasi repezi si nu vreau sa-mi cunoasca latura ciufuta. Sagetez Buzduganul cu o privire intrebatoare si primesc instant confirmarea sa ma ancorez in lupta cu asflatul fierbinte. B-Duba huruie greoi in semn de oboseala, dar sub rotile frenetice, inghite tone de beton cu ale lui dungi intrerupte.
Acul cade lenes spre limita galbena, iar stergatoarele stau lesinate pe parbriz, legate strans cu o bucata de leucoplast... schimbatorul se uita piezis spre viteza a 5-a... ar vrea sa o aiba aproape, sa ii arate putin din fermitatea lui.
Cu parul razvratit si degetele inclestate pe volan, las talpile sa mi se afunde in podeaua masinii si intr-o secunda, se zguduie B-Duba din toate balamalele si piulitele, in timp ce ma aventurez sa ma bat cu sina de tramavai. Castig fara efort, dar in urma mea, 2 lovituri in tabla, un tipat ascutit si un pumn de rasete imi amintesc de pasageri.
In scurt timp, rotile mi se opresc aproape de Casa del Gavril. Din spate, de sub cochilia metalica, se aud voci si interogatii, multe cuvinte nascute din siguranta ca tot calvarul s-a terminat si e momentul magic cand lumina diminetii reintalneste privirile lor confuze. Deschid dintr-un gest portierele din spate.
Un moment de liniste. Apoi:
- Cine ti-a dat carnet?
- Vrei sa ne omori?
- Ai pe dracu in tine, nu e de gluma..
- Mai vrem o tura!
B-Duba nu intra toata in borcanul meu cu zambete. Nici n-as vrea! Ce bucurie imi aduc 3 tone de metal si 4 cauciucuri? In schimb, tot ce se petrece in B-Duba e bun de tinut in pumni, lasat cu grija in borcan si strans repede, sa nu se piarda.
